Nu stiu daca ati urmarit articolele cu scandalul provocat de scrisoarea celor 6 ambasadori catre "poporul italian" prin care se cerea ramanerea Italiei in Afganistan. Este un demers care incalca regulile diplomatice si care aduce bine de tot cu o imixtiune in treburile interne ale unui stat suveran.
Guvernantii romani fiind aceia care pupincureaza la americani, cel putin din ce se vede din afara, nu puteau rata ocazia de a se face de bacanie si au participat la aceasta initiativa.
Ok, gafa, greseala - prezentare de scuze din partea lui Tariceanu fata de Prodi - toate acesteau au fost urmarile si caracterizarile. Numai ca ceea ce m-a facut sa scriu despre acest scandal pe blog este gustul amar pe care inca il mai simt dupa un deceniu si jumatate de imixtiuni ale altor ambasadori straini in politica interna romana si nu numai. Nu se poate sa nu tineti minte "sfaturile pretioase" cu care eram bombardati in orice ocazie de ambasadorul SUA - oricare a fost acela - de parca noi eram doar colonia lor. Pai bine oameni politici buni care acum infierati gestul ambasadorului roman, de ce nu i-ati infierat si pe ambasadorii american sau cel englez cand se arunca cu sfaturi inclusiv in chestiuni de justitie sau lupta politica interna ? Nu era atitudinea lor atunci la fel de nediplomatica ?
Asa ca sper ca din aceasta umflare de muschi ce ne-a dus sa ne facem de bacanie sa invatam un lucru bun - fiecare stat are dreptul la suveranitate nationala iar aceasta nu inseamna o mandrie exagerata ci un motiv ca toate celelalte state sa il trateze cu demnitate si astfel cum ar dori si ele sa fie tratate. Iar daca ne vom lovi din nou de "indicatii pretioase" diplomatice care nu isi au locul sa stim si noi sa le dam peste nas.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu