Greu cu democratia

Informam aseara un prieten ca s-ar putea sa fie chemat la vot, ori pentru parlamentare anticipate ori pentru un referendum ceva. Reactia: "Ce? Iar?"...

Din pacate, atat din reactia descrisa mai sus, cat si din ceea ce se cam vede peste tot, concetatenii nostrii mi se pare ca se afla in cadrul unui proces periculos, acela de a uri democratia. Nu mai e vorba de a se dezinteresa de politca ci chiar de a o uri. O ura care creste pe zi ce trece, care izvoraste din multe cauze - de la neintelegerea a ceea ce inseamna democratia, la viata de zi cu zi care nu te lasa sa vezi mai departe de problemele personale, la "prestatia" oamenilor politici, la presa hamesita de senzational si negativism, la lene etc..

Dar nu e pacat ? Ce spun eu "pacat", mai grav, nu e dezastruos ?

Ce face concetateanul nostru ? Injura politicienii insa nu se prezinta la vot sa ii schimbe. Injura Parlamentul desi in orice democratie acesta este forul de conducere pentru ca el reprezinta cetatenii. Se arata dezgustat de lupta politica luandu-l in brate pe atat de autoflatantul "Numai in Romania..." desi astfel de lucruri se intampla, cu o intensitate mai mica sau mai mare, in orice stat democratic. Am o intrebare: "nu este normal ca opozitia sa incerce sa ajunga la putere si cei de la putere sa incerce sa ramana acolo ?". Nu chiar prin acest "halimai" politic ar trebui sa se asigure o alternanta la putere in conformitate cu dorintele schimbatoare ale alegatorilor ? Nu astfel exista o piedica in aparitia unor tendinte dictatoriale a celor care se afla la un moment dat la putere ? De fapt ce tot spun eu aici, cred ca majoritatea populatiei ar fi super multumita sa traiasca intr-un sistem "linistit" - nu tu alegeri, nu tu politica etc. Si ce ma uimeste de-a dreptul ca multi care prefera acest lucru fac parte din generatia mea sau chiar mai mica ! Ciudat, ciudat.

Departe de mine gandul de a scuza modul in care politicienii nostri isi indeplinesc functiile. Pe bune, cred ca au ajuns la situatia domnitorilor fanarioti. Cand am invatat la istorie despre respectiva perioada ma miram cum de se gaseau candidati pentru tronurile Tarilor Romanesti, dat fiind ca atat de multi sfarseau cu streangu de gat iar perioada de stat in scaun era de doar cativa ani. Iata ca acum vad raspunsul in contemporaneitate. politicienii se inghesuie sa ajunga in functii desi stiu ca vor fi priviti cu ura de populatie si nu vor sta decat putini ani orice ar face. Ba se aseamana si alt aspect, fanariotii sugeau cat puteau in scurta perioada la putere iar politicienii fac si ei acelasi lucru.

Exista o prapastie imensa intre oamenii obisnuiti si politicieni - dar asta nu inseamna ca democratia este de vina ci sistemul - el trebuie reformat ! Si mai trebuie ca si noi sa parasim starea de lehamite si sa luam atitudine. Cu filosofia "Bleah, m-am suparat, nu mai imi pasa" nu se ajunge nicaieri. Cum adica nu iti pasa ? Pai nu e in joc politicianul ci tu esti !

Apropo de asta, nu stiu daca ati fost atenti la scandalul cu interceptarea telefoanelor. Pac, vine seful SIE si se scapa ca si aceasta institutie intercepteaza si inca nelegal. Apar tot felul de comentarii cum ca mai sunt si alta grama de institutii care fac acest lucru si ca numarul romanilor ascultati e putin zis marisor. Care este reactia ? Pai pe la tv se fac bancuri in jurul subiectului iar cei care acuzau cat de cat aceasta practica o lasa mai moale dupa ce aud ca seful SIE si-a dat demisia. Sunt socat. Nu pot sa uit ura dinainte de `89 cu privire la faptul ca iti erau ascultate telefoanele. Nu pot sa uit in primele zile ale revolutiei cum se blama acest lucru la TV, cum toata lumea se bucura ca in sfarsit am scapat de acest obicei... Iar acum se trateaza totul ca o chestie care "Da intr-adevar e naspa, da` mama masii..." !!! Lasa-ma sa te las. Lehamite... Cred ca daca cineva ar ateriza printr-un salt in timp din `90 in acest 2007 ar spune ca nu e adevarat ce se intampla.

S-au pierdut atat de multe lucruri in acesti 17 ani. S-a pierdut incrancenarea in a-ti apara drepturile, s-a pierdut setea de libertate, s-a pierdut dorinta de a te face auzit, s-a pierdut entuziasmul... Oare asta inseamna ca societatea noastra s-a maturizat ? A ajuns un "om matur" preocupat numai de grelele probleme curente ale vietii si care a uitat ce a visat in adolescenta, isi plange de mila si uraste tot in loc sa iubeasca macar un pic ?

Nu-mi place aceasta maturizare !